Şi unde altundeva decât la Victoria. Bine mai existau locuri drăguţe, cum ar fi Vila Florica, des folosită pentru bairamuri, dar cam prea bate la ochi, chiar în sufrageria lu’ ăl bătrân, Brătianu. Deci, urările au început să curgă, pe scară ierarhică, încă de la ora 6.00. Primii, au fost trepăduşii care, fie vorba între noi, la cât au salariile, nu au făcut un efort atât de mare să vină cu noaptea în cap, să-şi aştepte şeful în faţa biroului pentru a-i ura „La Mulţi Ani!”.
Astea sunt rămăşiţe ale fostei administraţii Nicolescu, atunci angajaţii rupeau uşile să ajungă la serviciu înaintea şefului suprem. Este şi asta o formă de control a angajaţilor. Revenind la sărbătoritul zilei, Constantin Dan Manu a chemat la cheful din această după-amiază doar directori, lideri de sindicat, din-ăştia neafiliaţi politic,şi bineînţeles colegii de partid. Uitaţi-l aici, surprins când o invita pe şustache pe Simona Bucura Oprescu la chermeză. Parcă şi îl auzim: „Dar să vii singură,Simono, să nu mai iei şi pe alţii după tine cum faci de obicei, că fac restrans. Mai mult în familie aşa şi câţiva prieteni. Plus că mă ştii, mie nu-mi place destrăbălarea, mai ales pe bani publici. Bine, că acu plătesc eu, m-a mai ajutat şi nevastă-mea…Ce vrei? Bugetari.”
