Nu pot scrie alte vorbe, după ce a glăsuit Ciucă despre „apa care este răcoritoare, nu doar că este rece, dar când poți să o domini, să fii deasupra ei, te răcorești”, decât atât:
– Nicule! Nicule!
– Nu pot să cred, nu pot să cred, Nicule!
– Doamne! Să am eu așa noroc să te cunosc pe tine
– Fără poezie, viața e pustiu!
– Pustiu, pustiu!
