A participat, ca sublocotenent, la campania din Bulgaria (1913), iar ca ofiţer de legătură pe lângă Misiunea Militară franceză, în timpul războiului de reîntregire naţională. A luat parte (1919) la Conferinţa de pace de la Paris, în calitate de secretar al lui Al. Vaida-Voevod.
În 1916 a preluat, împreună cu Adrian Maniu şi Horia Furtună, conducerea revistei „Flacăra”; în 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, revista „Cugetul românesc”. S-a remarcat de timpuriu ca poet, scriind versuri încă de la vârsta de 15 ani.
A debutat în 1911 în „Convorbiri literare”, iar în anul următor a frecventat cenaclul lui Al. Macedonski, publicând şi volume de versuri: „Visări păgâne” şi „Eternităţi de-o clipă” (1914); „Amăgiri” (1917); „Grădina între ziduri” (1919); „Poezia toamnei” (1921); „Pe Argeş în sus” (1923); „Satul meu” (1925); „Biserica de altădată” (1926); „Limpezimi” (1928); „Caietul verde” (1932); „Satul Minervei” (1933); „Poeme într-un vers” (1935); „Ţărm pierdut” (1937); „Umbra timpului” (1940); „Împlinire” (1942).
În 1925 i s-a reprezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti dramatizarea „Dinu Păturică” după romanul lui N. Filimon „Ciocoii vechi şi noi”, iar în 1926, dramatizarea basmului „Tinereţe fără bătrâneţe”, realizate împreună cu Adrian Maniu. S-a manifestat şi ca un constant traducător: „Poezii alese” de Francisc Jammes (1927); „Anabasis” de St. J. Perse (1932); „Poezii” de Ch. Beaudelaire (1937); „Îngerul a vestit pe Maria” de P. Claudel (1939). A publicat o antologie de traduceri personale – „Din poezia germană” (1942) – care reuneşte creaţii de Binding, Claudius, Goethe, Holty, Klopstock, Lenau, Meyer, Schiller, Rilke etc.
În 1944, în ediţie definitivă, i-a apărut, sub titlul „Poezii” (3 vol.), întreaga operă lirică originală, apărută între 1906-1941. Membru corespondent al Academiei Române (din 26 mai 1936).
A murit la Bucureşti, la 17 aprilie 1945.
