Pentru al patrulea an, Muzeul Municipal Curtea de Argeş se încăpaţânează să pună pe harta kitsch-ului medieval şi contemporan istorica zona a lui Vlad Ţepeş şi a regilor României. Amenajat într-o parcare a unui supermarket, festivalul a reunit pe acelaşi beton de tip neomedieval: maşinuţe electrice, lanţuri (nu zale), saci de box, o piscină de plastic, vânzători de haine de blană, jucării de pluş, şi câte şi mai câte mostre autentice a erei care se dorea marcată cu surle şi mai puţin, trâmbiţe. Că nu erau. Doar doi – trei tineri costumaţi în cavaleri şi o domniţă care dăduse rochia pe nişte pantaloni mai actuali.
Se spune despre români că suntem un popor de mămăligari, probabil aşa se explică prezenţa conaţionalilor noştri bruneţi cu porumb fiert, desertul preferat al cavalerilor, pregătit cu atenţie de domniţe la întoarcerea lor din cruciade, sau de la o întâlnire amicală cu balaurul. Parcă o şi vedem pe suava Clara perpelind la foc mic porumbul pe care îl va servi uleterior pe o tavă de argint alături de capul celui care a cutezat să o privească, încrustată cu blazonul familiei. Fiţă medievală!
Ei, dar lăsaţi finele delicii culinare, să trecem la lucruri seriose, bărbăteşti. Strategic erau montaţi doi saci de box, din aia gen Târg de Sf Mărie, probabil aşa se antrenau cavalerii, mai un pumn în sac, mai un test viteză, nu cu calul, ci cu maşinuţa electrică sau cu căluşeii mai potoliţi, mai o tură în lanţuri (asta pentru testarea acceleraţiei gravitaţionale), mai o bere… Apropo, la terasă, domnii noştri îşi etalau cu mândrie, nu rănile din războaie, ci burţile din batăliile câştigate în faţa berii.
În schimb la muzică au stat bine, bine de tot. Cine nu şi-ar dori ca la un Festival Medieval să asculte piesa menestrelelor de la Bambie „Doi ochi căprui”? Serios, eu pentru asta am bătut o cale de chiar 25 de poşte…Sau pe trubadurul Petrică Mâţu Stoian cu a lui celebră bucată „Coace Doamne Prunele”, sau pe artista regatului Elisabeta Turcu Preda…sau să încingă o sârbă neaoş gothică pe un aranjament muzical dark, gen tarafuri şi anasambluri populare. Ce să mai, să(i) arzi pe rug, nu alta. În rest a fost frumos, directorul festivalului, istoricul Ştefan Dumitrache tot în blue jeans ca în anii trecuţi, un Iris care nu are nicio legătură cu tema, şi multă lume în pantaloni scurţi şi şlapi. Nici nu s-a simţit lipsa vrăjitoarelor, era prin ea însăşi atmosfera o vrajă, o vrajă din care abia aşteptai să te trezeşti. GALERIE FOTO.
