(Interviu) Arde asfaltul – MOTOCICLIŞTII şi poveştile lor pe bune

Motocicletele, coşmarul celorlalţi şoferi, visul teribilist al tinerilor, refularea bărbaţilor trecuţi de o anumită vârstă, tresărirea domnişoarelor aventuroase. Viteză şi supleţe, libertate şi pericol. Pentru profesionişti, ceva în plus. Un mod de viaţă şi chiar o afacere. Piteştiul a intrat şi el pe piaţă. Un interviu cu cel care se acupă de mai toate motocicletele din oraş, fără clişee şi „cosmetizare” pretenţioasă, acordat Momentulzilei.ro.

(Interviu) Arde asfaltul – MOTOCICLIŞTII şi poveştile lor pe bune

Piaţa moto se află într-o continuă dezvoltare, ceea ce presupune pe lângă creşterea numărului de deţinători de motociclete şi dezvoltarea altor ramuri adiacente, cum ar fi întreţinerea, repararea şi cosmetizarea impetuoaselor vehicule. La Piteşti, unul dintre cei care fac să se învârte roata este Alin de la garajul Alin Moto Piteşti. Un drum alături de el spre Bucureşti unde urma să încheie cumpărarea unei motociclete Honda, şi deja nu mai eşti profan în domeniu...sau poate că nu. Aşa că, prezentăm interviul fără retuşare, motocicliştii îl vor pricepe oricum, iar neiniţiaţii află adevărul din spatele unei poveşti...povestea motocicletei între mit şi realitate.

 

      Prima mea motocicletă, o Kawasaki, a costat 27 de milioane, de restul banilor am scos-o în lume

 Reporter: Cum se prezintă piaţa moto în Piteşti?

 

 Alin: „În ultimii doi-trei ani s-a înregistrat o explozie atât în România cât şi în Argeş. Mai ales tinerii sunt cei care îşi cumpără, dar şi alte categorii. La noi la garaj vin de la studenţi la oameni de afaceri sau medici. În urmă cu opt ani când mi-am cumpărat eu primul motor, erau puţini cei care aveau. Îmi amintesc că m-am împrumutat 50 de milioane de lei şi am plecat cu un prieten la Timişoara unde am ales o Kawasaki GPS 500 pe care am dat 27 de milioane de lei, că mi-am oprit şi eu nişte bani ca să o scot în lume. Înainte avusesem un scuter şi  m-am apucat de şurubărit la el, şi uite aşa s-a instalat microbul. Apoi, după ce mi-am luat motorul, am început să umbu la el şi am învăţat încet-încet cum se pune la punct. Acum fac si partea de electrică, şi mecanică şi vopsit. La noi la garaj vine mai toată lumea care are motor din Piteşti, suntem o mică comunitate în creştere. Ştii...unii bărbaţi se laudă că au avut zeci de femei, eu pot spune că am avut peste 20 de motocilclete iar prin mâini mi-au trecut...nici nu mai ştiu câte.” Îmi arunc ochii la mâinile lui, unghiile poartă urmele uleiului, iar degetele a ciocanelor.

 

Reporter: Înseamnă că le schimbi des...motocicletele...Nu te desparţi greu de ele?

 Alin: „Cum să-ţi spun, tu mai ai acasă sandalele de acum 5 ani, le-ai înrămat doar pentru că aţi petrecut momente plăcute împreună? Aşa şi la mine, o rulez ce o rulez şi o schimb. Alta este însă problema, faptul că mulţi nu înteleg şi îşi cumpără motociclete de super putere şi nu au ce face cu ele. Mă deranjează faptul că posesorii de permis moto se grăbesc să devină motociclişti şi îşi cumpără motociclete super sport "ss"  peste 120cp şi nu au ce face cu ele. Ei cred că dacă şi-au luat ss-ul ăsta vine la pachet şi cu experienţă şi calităţi, nu tată, tu tot neştiutor eşti. Prima motocicletă trebuie să fie una potolită, confortabilă care sa te ajute să capeţi experienţă, învaţă pe ea şi apoi dă-te cu peste 100cp, a sti să mergi cu motocicleta nu înseamnă să mergi doar la drept şi să îi dai reprize scurte  pana la 150km la oră apoi să rupi frânele că vine virajul, în orice caz... strada nu este circuit, conduita rutiera trebuie respectată pentru siguranţa noastra şi a celorlalţi. 

 

 

Categoria A se ia doar după 24 de ani. Trebuie să ştii mai întâi să mergi pe bicicletă

 

Reporter: Apropo, la garajul vostru vin şi fete, avem motocicliste în oraş?

 Alin: „Da, avem, chiar da!”

 Reporter: „Eu aş putea să merg cu o motocicletă?” (Mă examinează puţin din priviri)

 Alin: „Eu ştiu...la 50 de kg ale tale...depinde cât de tare eşti în craci!” Râde. Eu nu râd, am mai puţin de atât...Nu mă recunosc în nici una dintre descrieri. Revine: „Nu, ideea e următoarea din 2013 legea prevede că nu mai poţi da pentru A decât dacă ai 24 de ani. Hai să-ţi spun cum e la şcoala de şoferi, te duci acolo şi prima întrebare pe care ţi-o pune instructorul, apropo unul dintre cei mai buni instructori din Piteşti este un tip care e preot, aşa...şi instructorul te întreabă dacă ai mers pe bicicletă. Dacă n-ai mers, te bagă în poligon pe bicicletă, dacă vede că eşti praf, n-ai nicio şansă. Examenul se dă acum cu instructorul în spate pe motor, poliţia după tine, şi ai o cască prin care ţi se comunică ce trebuie să faci. Cam 17 milioane costă şcoala pentru moto. E foarte bine că nu te mai lasă să dai de permis până în 24 de ani, eşti un pic mai copt.”

Singura mea dorinţă este să cad, să mă scutur de praf şi să mă ridic

  Reporter: Ca un mic şofer, cea mai mare teamă a mea pe oraş sunt motociliştii, apăreţi brusc lângă noi şi mai e şi sunetul ala care izbeşte parcă oglinda din stânga. În câte secunde demarează o motocicletă?

 

 Alin: „Aşa este, păi, gândeşte-te că un motor atinge suta cu treapta I în patru secunde, acu’ te uiţi în oglindă nu e şi deodată apare. Eu cred că ambele categorii greşesc, nu este educaţie rutieră. Oricum, noi când cădem, sunt şanse mari să nu ne mai ridicăm. Cea mai mare dorinţă a mea este să cad, să mă şterg şi să mă ridic. Până acum  am avut două accidente, unul cu o victimă pisică...(Probabil de asta la ieşirea din Piteşti a oprit maşina pentru a salva un pui de pisică ce zăcea rănit pe marginea bordurii, penitenţă...). Plus că la noi contează foarte mult anotimpul, de fapt mergem doar opt luni pe an cu ele. Un prieten de-al meu zice: <<Nu vă urcaţi pe motor în lunile care conţin litera R, adică ianuarie, aprilie, noiembrie...>>. Totul este să fii conştient de ce faci, vorbim de rularea în aer liber a 180-200 de kg, nu e chiar pentru oricine.”

 Şi tot povestind, ajungem la Bucureşti, la vânzătorul Hondei. Ce înseamnă clişeele, tipul care dăduse anunţul era cu totul altfel decât mi-l imaginasem. Familist, doi copii, trening, borsetă Adidas, piţar, lanţ gros şi brăţară masivă de aur. Şi vânzarea-cumpărarea unei motociclete se desfăşoară altfel ca la maşini, unde mai asistasem. După ce îşi pune manuşile tip chirurgical şi o inspectează, Alin scoate banii, îi dă tipului fără să-i spună că o cumpără, şi pleacă să o încerce. Aveam să aflu mai apoi că aşa se face, posibilul cumpărător îi lasă banii, pleacă cu ea, iar în cazul în care cade sau o loveşte sau ceva asemănător, se recalculează suma. O poveste drăguţă spusă de interlocutorul meu este că, odată la o altă cumpărare, vânzătorul a venit cu o jumătate de litru de benzină ca în cazul în care ar vrea să fugă cu ea să nu-i ajungă combustibilul, deşi acesta venise cu maşina personală la tranzacţie. Apropo de consum, cu un plin, un motociclist poate merge cam 300 de km. Toate motocicletele merg cu benzină, deşi avem în Piteşti şi un caz de motor cu butelie pe gaz. Afacerea se încheie, „micuţa brunetă” este urcată în remorcă şi ia drumul garajului din Piteşti.

 În orele care s-au scurs spre casă mai aflăm şi alte lucruri neştiute cum ar fi că ceea ce se face la Moto Alin Piteşti este pură pasiune, că aşa cum spune subiectul interviului: „Brâncuşi când a sculptat Coloana Infinitului s-a gândit la bani?”, ca nu e vorba despre o afacere în sine ci despre o idee, o comunitate aparte...Şi ca o chestie de can-can în maşină s-a ascultat muzică de la Michael Jackson, la Rammstein, de la Alternosfera la Carmina Burana. Şi mă opresc aici cu deconspirarea muzicală pentru a nu ştirbi din imaginea tranşată impusă de subiectul materialului la prima strângere de mână. Asflat uscat!

Înainte şi după...

 

 Înainte...

 După...