Solicitarea a ajuns la Administrația Prezidențială pe 17 iulie 2026. Cartel ALFA, CNSLR-Frăția, Confederația Sindicatelor Democratice din România și Confederația Sindicală Națională „MERIDIAN” cer o întâlnire urgentă cu șeful statului și vor ca proiectul să nu meargă mai departe în forma actuală.Cele patru confederații spun că viitoarea lege va afecta direct sute de mii de angajați plătiți din bani publici. Din acest motiv, reprezentanții salariaților vor să discute direct cu președintele României înainte ca proiectul să intre în etapele finale ale adoptării.
„Solicitarea noastră are la bază preocuparea comună privind viitorul Legii salarizării unitare din sectorul public, un proiect legislativ cu impact major asupra sutelor de mii de lucrători pe care organizațiile noastre îi reprezintă.”
Sindicaliștii se tem că legea ar putea fi împinsă rapid înainte, fără ca problemele reclamate de angajați să fie corectate. Ei cer garanții că proiectul va fi oprit până când va exista o dezbatere reală și vor fi analizate propunerile venite din partea sindicatelor.
Principala nemulțumire este legată de inechitățile salariale care există deja în sistemul public. Confederațiile susțin că proiectul nu elimină aceste diferențe, ci creează altele noi între angajați și între diferitele domenii bugetare.
„În loc să corecteze inechitățile salariale generate de mult criticata Lege a Salarizării 153/2017, proiectul le accentuează și generează noi dezechilibre între categorii de personal din sectorul bugetar, compromițând însăși finalitatea unei legi a salarizării unitare.”
În aceste condiții, sindicaliștii consideră că legea riscă să își piardă chiar scopul pentru care a fost pregătită. În locul unui sistem clar și echitabil, proiectul ar putea păstra diferențele existente și ar putea provoca noi nemulțumiri în rândul angajaților de la stat.
O altă problemă semnalată este modul în care s-au desfășurat discuțiile cu sindicatele. Potrivit documentului, consultările organizate până la 8 iunie 2026 ar fi fost mai degrabă formale, iar fiecare familie bugetară ar fi avut la dispoziție cel mult două ore pentru a prezenta problemele și propunerile.
Confederațiile susțin că multe dintre observațiile transmise nu au fost introduse în proiect. Acestea se tem că Guvernul va continua procedura de adoptare fără să țină cont de punctele de vedere ale celor care vor fi afectați direct de noile grile de salarizare.
Sindicatele atrag atenția și asupra momentului ales pentru promovarea proiectului. Guvernul demis se află în regim interimar, iar Parlamentul este în vacanță parlamentară, situație care limitează dezbaterile și reduce posibilitatea unei analize serioase. Reprezentanții angajaților reclamă inclusiv posibilitatea votului electronic al parlamentarilor și faptul că proiectul nu a fost discutat în Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social. În opinia lor, toate aceste elemente arată că legea ar putea fi adoptată fără o negociere autentică.
Cele patru confederații îi cer președintelui să își asume public susținerea pentru nepromovarea legii în forma actuală. Sindicaliștii invocă rolul șefului statului în menținerea păcii sociale și consideră că Administrația Prezidențială trebuie să intervină pentru ca procesul legislativ să nu continue în grabă.
Ei susțin că oprirea proiectului ar permite reluarea discuțiilor și construirea unei legi care să fie acceptată de angajați. În lipsa unei astfel de intervenții, confederațiile se tem că noul sistem de salarizare va porni cu aceleași probleme pe care ar trebui, de fapt, să le rezolve.
La finalul documentului, sindicaliștii îi cer președintelui Nicușor Dan să anunțe cât mai repede când poate avea loc întâlnirea. Discuția ar urma să se concentreze pe inechitățile din proiect, lipsa consultărilor reale și oprirea adoptării legii până la găsirea unei variante echitabile.
Confederațiile spun că o lege care schimbă salariile a sute de mii de oameni nu poate fi făcută în grabă și fără acordul celor vizați. Ele cer ca proiectul să fie construit prin negocieri reale, astfel încât să aibă atât legitimitate, cât și încrederea angajaților din sistemul public.
