La ora 14.00, ieşind să duc gunoiul, două mogâldeţe mă atacă verbal pe scară: „Duuamnăă, daţi-ne şi nouă ceva, trăi-v-ar!”. N-am ce..doar o pungă de gunoi în mână. In acest timp, sună la toate uşile din bloc, şi apoi se ţin după mine. Schimb tactica, şi mă ţin eu după ei.
Reporter: „Câţi copii sunteţi voi acasă?”
Copiii: „Trei, noi doi şi unul mic acasă…”
Reporter: „Şi părinţii voştri unde sunt acum?”
Copiii: „Mama e la bloc ne aşteaptă, tata e la muncă, la patron…noi suntem de la Câmpulung”
Reporter: ” Şi cu ce aţi venit tocmai de la Câmpulung?”
Copiii: „Cu maxi-taxi.”
Reporter: „Aţi făcut ceva azi?…Şi ce mâncaţi voi acasă?”
Copiii: „Nimic n-am făcut…Mâncăm când ia tata bani, luam de la magazin. Tata ia 2 milioane de la patron, şi ne ia şi nouă de mâncare de la magazin…” George mă întreabă: „Pot să-i spun ceva Mariei?”. Se întoarce spre urechea surorii sale. Maria îi dă replica: „Dar, ce am zis, că lucrează la patron…”. Imi iau la revedere de la cei mici.., la care ei mă lovesc: „Duuamna, dar nu ne-aţi dat nimic!” Aşa e.
