Această pasivitate exclusivă in fața unui lac, râu, mare, ocean tinde spre patologic. Cum adică să privesti apa? Sau pluta? De parcă bambina unei lansete ar fi interesantă….Pe de altă parte, genocidul râmelor si al viermusilor de cultură necesită tărie de caracter. Să asisti la tragerea râmei in țeapă nu te transformă in Vlad Tepes, insa poate să-ți ofere impresia că esti puternic.
De aceea, majoritatea celor din politică, a căror pasivitate dă de gândit, se apucă de pescuit. Trofeele sunt imortalizate si prilej de mandrie propriu-zisa, asa cum orice copil intarcat la pampers arată rezultatul muncii sale pe oliță. Bineinteles, aidoma ca la vânătoare se exagerează. Mai ales peştii scăpați. ” A fost mare. Imens. Moby Dick”, vorba lui Marinuş Moraru.
Pescarii politicii romanesti prind insa din ce in ce mai des… sirene. Cârligul este o functie in aparatul de stat. Marii pescari ai tarii pot fi usor identificati. Dragnea, Nastase, Ciolos ii fac concurenta lui Dodon ce adoră sa-i admire lumea chilotii sau lui Putin care pare sa fi facut transplant de pectorali.
Ma rog, toti acesti pretendenti la statutul de pescari sunt, de fapt, mincinoşi. Nu există pescar cinstit aşa cum nu există ştiucă virgină sau crap homosexual. Asta ne-o pot confirma Adrian, Liviu, Dacian. Ai nostri. Răpitorii.
Sursa foto Ziar la negru
