Multe cutii erau întinse pe mesele din sala de şedinţe. Angajatele intrau, una câte una, în magazinul organizat ad-hoc.
„Ne-a adus cineva nişte haine. Sunt şi de copii, femei şi bărbaţi…Sunt aduse din afară şi mai ieftine ca în magazine şi ne lasă cu banii la salariu”, ne-a declarat o doamnă care a ieşit cu braţele pline.
Să nu vă gândiţi că vânzătorul avea vreo casă de marcat. De chirie pentru punctul de desfacere, nici nu se pune problema.
În timp ce doamnele erau în febra cumpărăturilor, telefoanele din secretariat sunau de zor, iar primarul îşi petrecea timpul în birou, cu un musafir.
