Generaţiile care au mai prins taberele şcolare dinainte de 1989, sau vacanţele la bunici, îşi amintesc (dacă nu, le prezentăm acum) de cum arătau sediile Poştei, cu ale lor cabine din lemn şi cu telefoanele cu fise. Sau cu taxă inversă…de unde anunţam părinţii ce năzbâtii am mai făcut şi îi rugam să ne mai lase să zăbovim fără teme. Dar în 2017, să mai vezi o asemenea “piesă de muzeu” funcţională…este ca o întoarcere în timp, şi un regret al timpului care s-a scurs peste România degeaba. Şi totuşi, mai există sedii ale Poştei Române, rămase întacte ca în acea perioada. Bine, nu chiar intacte, pentru că s-au dărâmat, dar totuşi păstrate pentru activitate.
O vizită la salina Cacica, din judeţul Suceava, ne obligă să oprim la poşta din localitate pentru o tranzacţie financiră…Sau asta speram să facem, pentru că imaginea găsită era asemănătoare cu cea a Germaniei dupa Al Doilea Război Mondial, şi deci fără mari speranţe de izbândă. Micuţa poştă îşi purta tristă anii şi vicisitudinile vieţii. Totuşi, îndrăznim să intrăm. Prima viziune ce ni se arată, o cabină telefonică pe care trona un anunţ din 1995! Acesta se referea la deţinătorii de carnete de economii. Mai ştie cineva ce sunt alea? Cred că nici cei care lucrează acum la Poşta din Cacica nu mai ştiu, dar au păstrat anunţul istoric.
Dar asta era nimic pe lângă ce urma să ne lovescă retina şi să ne taie avântul: o crăpătură din tavan se scurgea ameninţător pe lângă funcţionară, şi alta se căsca sub picioarele ei. Femeia părea imperturbabilă de mediul în care lucra. Ridică ochii la noi şi în dulcele grai bucovinean ne întreabă ce poftim…îi explicăm…nu se putea, de unde on-line acolo? Până la urmă, găseşte o soluţie şi rezolvă, în ciuda tehnicii rudimentare de care dispunea. Văzându-ne cu treaba rezolavată, ne vine chef de vorbă:
Reporter: “Doamnă, cum lucraţi în condiţiile acestea?”
Funcţionară: “Poi, ce să fac…avem şi multe locuri de muncă?!”
Reporter: “Tavanul asta se va prăbuşi curând peste dvs…”
Funcţionară: “Nu pot decât să sper că nu oi fi la serviciu la un cutremur…”
Reporter: “ A venit cineva de la Poşta Română să vadă în ce condiţii lucraţi, aţi făcut vreo sesizare despre situaţia aceasta?”
Funcţionară: “N-a mai trecut cineva pe la noi…hăt…nici nu mai ştiu…” (n.r- probabil din 1995, când a fost pus anunţul). Aveţi nevoie de cazare, ştiu eu o familie drăguţă care stă la gura Obcinei?”
Urmăm sfatul angajatei de la Poşta Română şi ne cazăm unde ne-a indicat, însă gustul amar nu a trecut nici cu apusul peste Obcine. Ceva, undeva, nu se leagă…într-un peisaj de vis, o femeie vine să-şi câştige dreptul la viaţă, la locul de muncă ce i-ar putea deveni cimitir. Asta în timp ce şefii Poştei Române au “îngropat” camioane de bani în afaceri dubioase.
Spre exemplu, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată pentru nereguli descoperite în activitatea de la Poşta Română din perioada 2009-2011, legate de încălcarea de către fosta conducere a companiei a normativelor legale de cheltuieli, cu posibile fapte penale asociate cu infracâiunea de abuz in serviciu.
Mai pe scurt, s-a constat încalcarea dispoziţiilor imperative ale actelor normative care au aprobat bugetele de venituri şi cheltuieli ale CN Poşta Romana, aferente anilor 2009, 2010 si 2011, s-a realizat prin depăşirea limitelor maximale ale cheltuielilor totale aprobate şi fără a se respecta prevederea legală ca nivelul cheltuielilor să fie proporţional cu veniturile efectiv realizate.
De asemenea, în mandatul fostului ministru al Economiei din Guvernul Grindeanu, Alexandru Petrescu, cel care a condus Poşta Română în perioada 2014-2017, înainte de a fi numit MINISTRU, Curtea de Conturi a descoperit în auditul redactat în 16 ianuarie 2017, un prejidiciu de 369, 7 milioane de lei. Inspectorii au notat în referat: “Numeroase abateri de la principiile legalităţii, regularitate, economicitate, eficienţă în efectuarea cheltuielilor şi cu privire la realizarea veniturilor.”
