Tonomatul de bilete (foto) instalat în staţia de autobuz din cartierul Trivale, complexul I, îşi aştepta astăzi călătorii, fară nici un avertisment, să-l acceseze. Zis şi făcut. Reporterul nostru introduce prima fisă de 50 de bani, nimic. Gândindu-se că poate nu a folosit suficientă putere, o introduce şi pe a doua, în speranţa că fizica îşi va spune cuvântul şi impinsă va cădea şi prima. Aş! De unde! Tonomantul rămâne tăcut. O mică zgâlţâilă a tonomatului îi trezeşte interesul şi vânzătoarei de la chioşcul de bilete din apropire, care se sesizează ţipând:
„Doamnăăăă ce faceţi acolo!!! Nu mai încercaţi, că-l stricaţiiii!!!” (Serios???,Păi, până atunci mersese?)
Călătorul, înroşindu-se sub privirile celor din staţie care priveau scena:
„Dar am încercat să împing fisele, nu este prima dată când păţesc asta cu tonomatul asta…”
Vânzătoarea: „Doamnăăă eu am răspundere aici, sunt pusă să am grijă, am răspundere…”
Probabil păţiţi şi ei în trecut, ceilalţi reacţionează: „Păi, dacă aveţi răspundere, rezolvaţi problema. Daţi-i banii înapoi fetii!Ştiţi doar să ne luaţi banii!”
Vânzătoarea: „Să sune la deranjamente, vezi că e numărul afişat acolo!”, şi intră în gheretă, trântind uşa după ea.
„Fata” se conformează şi sună la dispecerat:
„Bună ziua, fiţi drăguţă, la tonomatul din Trivale…”, şi povesteşte păţania. Răspunsul dispecerei:
„Şi când aţi băgat fisa, dacă aţi văzut că nu înregistrează, de ce aţi bagat-o şi pe a doua? Nu era normal că nu merge! Ce, e vina mea?”
„Păi, doamnă, nu era pus nici un afiş pe care să fie semnalat că nu merge. E vina mea? Eu am fost de bună credinţă şi am vrut să-mi iau bilet, nu scria nimic”… Şi discuţia continuă cu învinuirea călătorului. Cică se va face proces verbal şi se va înapoia suma introdusă. Ne sună ei. Dar, aici nu despre asta este vorba, ci despre sistemul de transport public din Piteşti şi umilirea celor care îl folosesc, pe bani nejustificaţi de mulţi. Mă gândesc, dacă nu ar trebui ca toţi piteşenii nemulţumiţi de serviciile pentru care plătesc destul de mult, nu ar trebui să acţioneze în judecată pe cei care îi tratează cu atâta sictir şi cu mâna băgată până la cot în buzunarul lor. Şi Publitrans e doar o picătură în oceanul instituţiilor care nu-şi respectă clienţii.
Neavând altă soluţie, redactorul se urcă în autobuz, fără sa mai solicite alt bilet, în aşteptarea vajnicilor controlori. Nu era prima dată când se întâmpla acest lucru, mai fiind amendat, după o situaţie similară petrecută tot cu tonomatul din Trivale. Controlorii nu au ţinut nici atunci cont de explicaţii, că a băgat banii, că nu a ieşit biletul, că nu e normal…şi i-au ars o amendă de 50 de lei. Aceiaşi controlori corecţi şi dedicaţi muncii lor, evită linia de transport cu numărul Doi, cea care duce la Bascov. Acolo au de-a face cu alt tip de clienţi, îi ştiţi, pâlcuri de femei cu fuste lungi care nu-şi cumpără niciodată bilet, ba mai pleacă şi cu câte ceva din autobuz, de obicei cu portofelele altora.
În acest timp, presa naţională a tot semnalat că la Piteşti este cel mai scump transport public din sud estul Europei, iar cea locală că Publitrans şi-a majorat salariile cu 60% aşa cum am arătat în articolul care poate fi citit aici Publitrans recidivează. Plăţi nejustificate către angajaţi
Conform analizei realizate de jurnaliștii de la Adevărul, Piteştiul este oraşul cu cel mai scump transport public din Europa de Est. Municipalitatea a fost timp de şapte ani (2008-2015) asociată – prin operatorul de transport public Publitrans – cu două firme private. În celelalte oraşe din ţară şi în Europa de Est transportul public în comun este deţinut, în mare parte, de autorităţile locale. Iată ce semnala presa centrală.
Spre comparaţie, am analizat preţul unui abonament lunar nenominalizat pe toate liniile. La Piteşti, preţul esteâ de 174 lei. La Varşovia, capitală cu 1,71 milioane de locuitori ce are tramvaie, autobuze şi metrou, abonamentul lunar pe toate liniile este de 110 de zloţi, adică 112,8 lei! La Budapesta (1,73 milioane locuitori), abonamentul lunar (autobuze, troleibuze, tramvaie şi metrou) este mai ieftin ca la Piteşti: 9.500 forinţi, adică 137,54 lei. Compania care operează aici transportul în comun – BKK – este deţinută în întregime de Primăria din Budapesta.
Şi în capitala Bulgariei, Sofia (1,27 milioane locuitori), abonamentul lunar nenominalizat (autobuze, troleibuze şi tramvaie) costă doar 60 de leva, adică 138,31 lei, cu 36 de lei mai puţin decât la Piteşti. Şi în capitala Sloveniei, Ljubljana (270.000 de locuitori), abonamentul lunar este mai ieftin ca la Piteşti, costând doar 37 de euro, adică 167,53 de lei.
Situaţie similară şi la Bratislava (431.000 de locuitori), acolo unde un abonament pe o lună (tramvaie, troleibuze şi autobuze) este 26,9 de euro, adică doar 121,8 lei. Şi aici Primăria deţine 100% compania de transport în comun – Dopravný Podnik Bratislava.
Şi Praga (1,3 milioane locuitori), capitala Cehiei, unul dintre cele mai frumoase şi cochete oraşe din Europa, face praf Piteştiul la preţul unui abonament pe o lună: doar 550 de coroane, adică 91,95 lei şi asta în condiţiile în care, cu un abonament lunar, poţi merge cu metroul, autobuzul, tramvaiul şi funicularul. Şi Kievul (2,6 milioane locuitori) are preţuri foarte bune, un abonament lunar pe metrou, autobuz, tramvai şi troleibuz costând doar 530 hrvna, adică 87 lei.
O capitală est-europeană foarte ieftină la transportul public în comun este Belgradul (1,15 milioane locuitori). Aici, un abonament nenominalizat lunar pe autobuze, troleibuze, tramvaie şi trenuri costă 2.990 dinari, adică doar 109 lei, faţă de 174 la Piteşti.
Şi să nu uităm tunurile date cu transportul public. Fostul primar, Tudor Pendiuc, și alte 14 persoane au fost trimiși în judecată pentru trafic de influență și spălare de bani. Bugetul local ar fi fost prejudiciat în urma acestor parteneriate cu 6 milioane de euro. Călătorie plăcută!
