Conform iniţiatorilor, „se asimilează hărţuirii sexuale, utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă, cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor, fie în favoarea unei alte persoane, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată, pusă într-o situaţie umilitoare sau i-a fost cauzată o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.
Potrivit amendamentului admis la comisiile de specialitate, „dacă faptele prevăzute la alin 1 şi 2 (n.r. cele care definesc hărţuirea sexuală) au fost săvârşite de către personalul didactic din învăţământul universitar sau preuniversitar împotriva unui elev sau student, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”.
Senatul este prima Cameră legislativă sesizată în acest caz.
